De craciun se obisnuieste ca, o data cu impodobirea bradului se aseze la poale si ieslea, reprezentand scena nasterii Domnului? Figurinele de ceramica sau din lemn pictat ii reprezinta pe Pruncul Iisus, Fecioara Maria si Sfantul Iosif, alaturi de Cei Trei Magi, ingeri si animalele care traiesc in iesle? Perioada Sarbatorilor de iarna incepe pe 24 decembrie, in Ajunul Craciunului, si se termina pe 7 ianuarie, de ziua Sfantului Ioan Botezatorul? Bradul impodobit cu globuri si beteala a devenit un obicei specific Craciunului abia in secolul XX (preluat din Occident), desi, inca de la geto-daci, era considerat un copac sacru? Grupurile de copii mergeau cu Mos Ajunul dupa miezul noptii de 23-24 decembrie? In satele romanesti nu doar copiii merg la colindat, ci si adultii? In noaptea de Ajun ei colinda din casa in casa, cu dansuri si cantece, fiind condusi de un vataf sau jude? Se obisnuieste ca de Ignat, pe 20 decembrie (ziua Sfantului Mucenic Ignatie Teoforul) sa se taie porcii de Craciun?!
Seara lui Mos Nicolae In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi.
Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.
Crăciunul la români
Crăciunul românesc este o adevărată sărbătoare a sufletului.
La sate sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Începând cu 20 decembrie, de Ignat, când se taie porcul, în casele româneşti se simte apropierea Crăciunului. Începe să miroasă a afumătură, a sarmale şi a cozonaci, bucate ce se vor servi la masa de Crăciun.
Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual păstrat din moşi-strămoşi, compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi. Încă de Ignat, tobele răsună tare şi copiii repetă colindele.
Astfel, în ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradiţional trec pe la casele gospodarilor şi le urează acestora sănătate, fericire şi prosperitate, în anul ce va urma.
Pe lângă colindele religioase există vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostârcul sau Căiuţii. Acestea sunt jocuri cu măşti şi costumaţii tradiţionale, lucrate de meşteri locali. Rolul acestor colinde este de a ironiza personajele negative ale lumii satului.
Colindătorii sunt aşteptaţi în casele lucind de curăţenie şi frumos împodobite şi sunt răsplătiţi de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colăcei sau chiar bani. Adulţii sunt invitaţi la o ţuică fiartă, vin şi cozonac.
În dimineaţa de 25 decembrie, românii participă la Sfânta Liturghie şi apoi la masa de Crăciun. Treptat încep să-şi facă apariţia şi colindătorii cu “Steaua”, care vestesc naşterea Lui Isus şi povestesc despre închinarea Magilor. Poate nu ştiţi, dar obiceiul cadourilor de Crăciun provine de la închinarea Magilor, care au oferit daruri Pruncului Sfânt.
În satele româneşti, copiii primesc cadourile în Ajun, sub bradul împodobit şi li se spune că Moşul a venit când erau la colindat sau… când dormeau.
În calendarul ortodox, cele trei zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea Sfântului Ştefan.
Tradiţii şi obiceiuri de anul nou la români
Dacă vă închipuiţi că tot zgomotul care însoţeşte trecerea dintre ani este doar un mod de a sărbători, să ştiţi că nu-i aşa. Etnologii spun că aşa se alungă spiritele rele.
Niciodată să nu măturaţi în Ajun de Anul Nou,pentru că alungaţi prosperitatea. Nici nu trebuie să daţi lucruri afară din casă, nici măcar gunoiul. Dacă nu aţi făcut-o ieri, amânaţi până pe 1 sau 2 ianuarie. Altfel veţi avea casa goală tot anul.
- Cine nu îşi doreşte bani? Pentru asta trebuie să aveţi mulţi bani în buzunar, la miezul nopţii.
- Până atunci, trebuie plătite şi datoriile, altfel un an întreg veţi tot da bani! Nu e bine nici să daţi cu împrumut, pentru că tot sărac veţi rămâne.
- Dacă spălaţi rufe, vă merge rău tot anul. Cei mai superstiţioşi spun că e bine să nu spălaţi rufe până la Bobotează, când se sfinţesc apele.
- Nu folosiţi foarfecele, pentru că tăiaţi norocul.
- Pentru noroc, trebuie să aveţi haine noi, şi mai ales ceva roşu. O culoare veselă care atrage energiile pozitive.
- Să nu plângeţi şi să nu vă certaţi, pentru că aşa va fi tot anul.
- La miezul nopţii deschideţi uşa - anul vechi trebuie să iasă şi să intre cel nou, iar îndrăgostiţii trebuie să se sărute sub vâsc. La început de an fiecare om îşi doreşte sănătate, fericire şi mult noroc. Şi cum ora 0 e bine să te prindă sub văsc, planta, considerată sacră în antichitate, a fost la mare căutare în ultima zi a anului. - Odata atârnat deasupra uşilor, se crede ca vâscul protejează oamenii împotriva tuturor relelor.
Creştinii ortodocşi prăznuiesc, pe data de 6 ianuarie, Boboteaza, sărbătoare dedicată botezului Domnului în apele Iordanului. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice şi obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei şi a focului.
In ziua de Boboteaza se face ,,sfiintirea cea mare a apei'' de catre preot , insotit de alaiul de prapuri , sfesnice si icoane . Pa malul apei , unde are loc ceremonia , din fiecare casa participa cel putin o persoana cu apa pentru a fi sfiintita si cu sare , griu sau tarite . Acestea vor fi folosite in alimentatia oamenilor si pentru vitele bolnave .Griul sau porumbul de semanat sunt stropite cu apa sfiintita.
Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Isus să păşească în viaţa publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. În greceşte cuvantul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului". Boboteaza este menţionată printre sărbătorile creştine, alături de Crăciun şi de Paşti, încă din secolul III.
În ziua de 6 ianuarie preoţii fac aşa-zisa agheasmă mare, toate apele fiind sfinţite. Această sărbătoare are o semnificaţie aparte, spunându-se că fără botez nu poţi fi creştin. În această zi, preoţii cufundă de trei ori crucea în apă, deoarece în aceasta zi s-a aratat Sfânta Treime, sau aruncă crucea în apă şi câţiva tineri se iau la intrecere pentru a aduce crucea.
Preoţii ortodocşi umblă în aceste zile pe la casele oamenilor, pentru a le binecuvânta şi sfinţii cu agheasmă, alungând în acest fel necazurile şi bolile. Oamenii ţin post negru până ce vine preotul şi beau întâi din această apă sfinţită. Preotul este precedat de un grup de copii îmbrăcaţi în cămăsi albe, sunând din clopoţei si deschizând calea preotului, strigând chiralesaa!... - o variantă fonetică a lui Kyrie Eleison (Doamne Miluieşte). Pe lânga Troparul Bobotezei, copiii cântă colinde speciale care descriu miracolul care a avut loc la Iordan (Botezul lui Isus). În ziua aceasta, în afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă în casă.
Se spune că apa sfinţită în această zi are puteri miraculoase, că această apă sfinţită nu se strică niciodată. Se crede că apele rămân sfinţite timp de două până la şase săptămâni, timp în care nu se spală rufe în apă curgătoare. Cu apa sfinţită se stropesc vitele şi nutreţul lor, apoi fiecare gospodar bea câte puţin pe nemâncate pentru a-şi curaţi şi sfinţi sufletul.
În popor se spune că până la Bobotează expiră termenul de peţire al fetelor. Perioada de la Ajunul Crăciunului până la Ajunul Bobotezei este plină de vrăji de dragoste şi ghicit premarital. În Oltenia, obiceiul spune ca fetele de măritat dacă vor să-şi vadă ursitul, adună fire de praf sau ţărână de unde a călcat preotul, cer o ramură de busuioc sfinţit şi în noaptea de Bobotează îl pun sub pernă, să-şi viseze ursitul. În alte zone ale ţării, obiceiul spune că fetele care vor să se mărite trebuie să lege pe inelar un fir roşu de lână sau mătase, de care să înnoade o rămurică de busuioc şi să introducă apoi crenguţa sub pernă. Noaptea, ursitul fiecăreia se va arăta în vise. În Munţii Apuseni şi în Bucovina, Boboteaza capătă numele de Ardeasca, unde exista obiceiul ca fetele şi flăcăii să ia tăciuni aprinşi, pe care îi duc pe un câmp şi fac un foc mare, apoi sar peste el şi joacă în jurul lui. Boboteaza deschide un canal de comunicare sacru între om şi Dumnezeu, în această zi preoţii botează nu numai apele ci şi oamenii, locuinţele şi întreaga natură. .
